Ana Bogdan va fi racheta numărul unu a României pentru întîlnirea de Fed Cup cu Rusia. Momentul acesta se suprapune perfect pe noua abordare a felului în care aceasta se raportează la tenis și la propria persoană. Actualmente pe locul 90 mondial, Ana Bogdan își propune să ajungă foarte departe.

-Ana, cum ai primit această veste, a selecționării tale în echipă și, mai mult, din postura de jucătoare numărul 1?
-Vestea m-a luat pe neașteptate, m-am bucurat foarte mult, desi exista o stare de așteptare din acest punct de vedere, mai ales că încă nu jucasem nici un meci de simplu sub tricolor. Imediat însă a venit conștientizarea importanței acestui fapt și responsabilitatea pe care o implică o astfel de poziție. Să fii liderul unei echipe este un lucru important. Pot spune că sunt impresionată de felul în care această nouă echipă acționează la antrenamente și în afara acestora. Mă așteptam să existe o stare de crispare dar nu e deloc așa, există o atmosferă foarte bună. Am certitudinea că se construiește ceva solid, care va rămîne.
-Din 2018 ai ajuns în primele 100 de jucătoare. Ce a însemnat asta pentru tine?
-A fost un mare pas înainte. Țin minte că am stat între locurile 104 și 110 mai mult de un an. Treceam printr-un blocaj mental. Și-atunci am realizat că de acolo pleacă totul, din mintea mea. De exemplu, cînd anterior am ajuns în primii 60, pe locul 59, simțeam că mi s-a întîmplat prea repede. Parcă m-am speriat. Revenind, de data aceasta cînd am reajuns în primele 100 m-am gîndit să acționez în ceea ce privește pregătirea mentală. Astfel încît să am arme să lupt cu propriile mele temeri, frici, angoase. Am început să lucrez cu Ioan Popoviciu, de la Oradea, pe partea de psihologie. Apoi, din martie 2019 am început să colaborez cu Victor Ioniță și cu Dan Cristea (pe partea de pregătire fizică) și am format o adevărată echipă. Ei aveau răbdare, mă înțelegeau. De prin iulie am început să lucrez cu Denis Dochioiu, yoga teacher și mai apoi cu domnul doctor Vasile Teodor, psihoterapeut. Cu această nouă echipă am progresat și mai mult. Foarte importantă este familia, cei foarte apropiați, ei sunt cei care îți dau putere să mergi înainte. După clipele grele din teren, cele în care îți reproșezi de multe ori lucruri, e deosebit de important să fie cineva care să aibă încredere necondiționată în tine, să te încurajeze și să te înțeleagă.
-Cum te raportezi la tenis, cu ce sentimente?
-Tenisul, dincolo de tactic, tehnic, de pregătire fizică, e o chestiune de luat decizii într-o fracțiune de secundă. Trebuie, în acele momente, să te lași oarecum pe mîna simțurilor tale. Prin respirație, prin focusul pe minge, prin concentrare, poți schimba un detaliu în ceva foarte important. Nu ai treabă de fapt cu adversarul, ci cu mingea. Asupra ei trebuie să te concentrezi, bătălia ta e cu mingea, nu cu persoana din fața ta. Am învățat să mă educ în această privință, poate se vede și din felul în care urmăresc eu mingea, străduindu-mă să o lovesc în așa fel încît să o trimit decisiv.
Fac tenis și simt că aparțin tenisului așa cum am făcut școală, cu pasiune. Am fost mereu ambițioasă și mi-am dorit să fiu cea mai bună. Sigur, în tenis acum nu sunt cea mai bună, dar asta nu înseamnă că nu îmi doresc în fiecare zi acest lucru. Și să îți mai spun ceva: într-un sport al marilor solitudini, cum este tenisul, eu nu sunt singură, atît timp cît am credință. Crezînd în Dumnezeu ajungi la un nivel energetic superior, nu ești niciodată singur. În acest fel, consider eu, ne apropiem de fapt și mai mult de noi. Iar visul, pe lîngă iubire, familie, e cel pe care trebuie să ni-l urmăm. Eu cred în visul meu și asta îmi dă putere să merg înainte mereu.
(interviu de Ovidiu Blag)